Căutați, căutați-i:
în nesomnul conductelor de apă uitate,
în canalele întrerupte de tăcerea gunoaielor,
nu departe de băltoacele incapabile să păstreze un nor,
niște ochi pierduți,
un inel sfărâmat
sau o stea călcată-n picioare.

Pentru că eu i-am văzut:
în acele dărâmături de-o clipă care apar în negură.
Pentru că eu i-am pipăit:
în surghiunul unei cărămizi moarte
venite în neant dintr-un turn sau dintr-un car.
Niciodată dincolo de vetrele care se năruie
nici de acele frunze îndărătnice
care se întipăresc pe pantofi.

În toate astea.
Și mai mult în acele așchii rătăcitoare
care se mistuie fără foc,
în acele absențe cufundate pe care le îndură
mobilele dărăpănate,
nu la mare distanță de numele
și semnele care se răcesc pe pereți.

Căutați, căutați-i:
dedesubtul picăturii de ceară care înmormântează
cuvântul unei cărți
sau iscălitura unuia din acele crâmpeie de scrisori
pe care le poartă, de-a dura, praful.
Pe lângă gâtul pierdut al unei sticle,
lângă o pingea rătăcită în zăpadă,
lângă un brici părăsit pe marginea unei prăpăstii.




Traducere Geo Dumitrescu