poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-07 | |
#
cer steril. măști de oxigen pentru aerul pur. bucăți de șrapnel în care este expulzată frica, în această dimineață, căzând ca o pătură neagră peste oraș. merg liniștită pe drumuri neumblate de nimeni. oamenii sunt vii. unii frământă pâine și cozonac / îi văd în lumina geamurilor încă aprinse. în grădini nimic nu se mișcă. mașinile stau aliniate frumos așteptând să le fie pornite motoarele. după nopți lucide și lungi am înțeles: diminețile vin cu o anumită intensitate a lor care te face străin. copacii stranii se îndepărtează de noi un efect optic pe care doar saturația ochilor de la atâta lumină îl poate induce. și ce rămâne în urmă? oameni așezați la mese întinse oameni cu câini mici albi pe care îi plimbă absenți. oameni cu peruci colorate pe cap pline de griji și de gânduri. spre seară după o zi îmbelșugată, toți ne punem măștile și respirăm. cerul rămâne steril și gol. dar noi încercăm să respirăm mai departe cu inimile noastre - foițe de dafin aruncate în supe. și florile copacilor pe care visăm că le vom vedea crescând libere. miros de măr și iasomie. in jurul nostru, perfuzii și fiole de dor niciodată stins de copilărie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate