la masa ursitei
cu mână magică ne jucăm pietrele
în culisele humei soarele
este gajul suprem

un pahar între noi și-un miros acru de chipuri uitate
în debaraua sufletului
sticla groasă a timpului face bule opace
ori de câte ori amintiri putrede
cad greu din copacul dorinței incandescența ratărilor
îmi scrie rețete gastronomice inedite
pe limba duhului

nu-mi ajunge tristețea să glazurez integral
perimetrul înserării din unghii
buza soarbe deșertului
inima

ziua liturgică îneacă în maree poroase
bucuria neînțeleasă din oase

adaug imberb condimentul secret pentru conformitatea apei
(identitatea acvatică nu se poate desfide)
acidulez cât suportă textura realului
pentru a valida șampania vieții în tâmpla apusului
cu mână sigură inițiezi
trepanație de ceruri sub epiderma eului

paharul sticlește în vitrina extazului
drojdia păcatului alchimizează subtil nervura spațiului
somnambulic te bei
din fresca mobilă a gestului meu de-a fi
sub broderia efemeridei

rugăciunii
profetul
îi deșiră magistral tainele
suflul zeic

ancorarea de greul pământului este strict necesară

uraganele obligatorii din vene își trec în viteză
suveica de fulgere
prin genunchii zborului

carnea
roasă de meteoriți își reciclează sărurile
în zațul trăirii fermentează ultramarinul muririi
eu râd lăsându-mi în urmă pielea

sub pleoapă reptiliană lumea gâfâie ostenită pe țărmul apocalipsei

de partea cealaltă a noastră
șăgalnic ascunsă în iarba mult prea verde și crudă
însetarea cea mai curată
eu
tu

pupila cu fluturi e doar barieră friabilă rotunjimii vederii
paharul se sparge
vărsându-i smerit infinitului
sângele

fără de sunet gura nedespărțită
țipă