În chipuri desenate pe cer
Se ascund cuvinte adânci
Tainice
Nu voi înțelege vreodată cuvintele universului
A femeilor picate din el cu câte un braț de stele adunate
Așa la repezeală – spun ele – dar se vede că sunt alese
Soarele
- Steaua aceia mare pe care o tot vedem de dimineață
Când nesătui de somn ne bem cafeaua cu ochii pe jumătate închiși
Și consultăm zodiacul de pe Facebook
„La dracu' azi îmi merge prost” îți zici
Și cum mă-sa să-ți meargă bine când
Mai ai câteva minute și pleci la muncă
Vei da din nou peste șef-tu trezit cu fața la cearșaf
Care te va lua pe nemâncate in șuturi
Pentru oarece tâmpenie făcută în grabă
Ieri la terminarea programului -
E atât de parșiv
Arde numai pe cei oropsiți
Nu și pe cei ce-și expun corpurile lucrate la sală
Pe banii părinților în fața lui pe plaje de lux
Cuvinte pornite din vârful aceleiași limbi
Ce azi îți spune adevărul
Iar mâine te minte ca pe ultima cârpă
Cuvinte – puzderie de cuvinte
Praf de cuvinte aruncate în ochi
Spre a nu vedea ce se ascunde după ele