Venită din spatele umbrelor
cu raze de lumină în mâini
stratifică iubirea sub piele

și cu inima simte.

Nu mă mai caută cu ochii
se face scară să urc
până la izvorul din care beau.

M-atinge c-un gând, săgeată ascunsă,
alcătuire dureroasă în carne
plăcere cuibărind.


Poarta fără stâlpi înflorește
și lasă loc să treacă
carul cu flori.

Oaspeții așteaptă.