Dacă n-ai fost, te-ai născut după aceia,
te-am cunoscut în albastrul dorințelor iubirii
mentă luminoasă cu arome volatile,

privirea ochiului negru
când liniile nopții îți desenează trupul.

În caligrafia cuvintelor, artistice umbre
te-nfășoară în pânzele dimineții argintii,
sub tălpi frunze de nuferi , galbene senzații
se lipesc de gleznele subțiri.

Când ai crescut apele s-au despărțit,
curg pe dincolo de orizonturi
pe calea înălțării nesupuse.
Moartea cu tine s-a înțeles
să vă iubiți numai odată
după descătușare.