spre noi împrăștie murire Fusul
iar Dumnezeu e-n a luminii doliu;
eu nu mai țin în brâu o umbră-n foliu,
urciorului la apă mult nu-i dusul.

spre Sus ridic o rugă-n sfântul troliu
al mănăstirii din adânc de-apusul
cuvintelor ce-aleargă de-a opusul
Credinței, sub demonicul lințoliu.

să ierți, Divine, carnea... slut e Omul
și părăsește des a Tale căi
că la vrăjit femeia-n fruct din Pomul
acel de fiară pus în ochii Tăi
și azi de ne îmbie cromozomul;
pe lut purtăm a poftei vânătăi...