i-am spus că iubesc viața cu o patimă albastră
și oamenii cu o patimă cenușie

era un înger cu care mi-am dat întîlnire pe internet
într-o zi cu ninsoare infernală
stăteam într-o cafenea din pasaj
și îmi bătea inima
de fiecare dată cînd trecea tramvaiul
sorbeam cu înghițituri mici
și el mă privea respirînd prin fularul gros
fără să se miște
tăceam amîndoi

i-am spus că sînt singură
că nu am inimă să mă despart de el
că totuși cineva trebuie să achite nota de plată

a stat vreo oră privind dincolo de mine
nu a lăsat niciun ban
și a plecat fără o vorbă exact cînd s-a înseninat
de parcă știa