Gorgane, taine unde își dorm regii
Un dor neogoit de pribegiri -
Sub iarba stepei vălurind umbriri,
Călare stau cu arcu-n mâini vitejii.

Adânci semințe în bătaia vrăjii
Recheamă roiul slobod de simțiri;
Vin călăreții vremii-n năpădiri -
Pe tot pământul tremură betegii.

Puhoiul plopilor cum umflă iazuri,
Pornesc șivoaie și se sparg zăgazuri -
În mine bate valul lor săpând.

Oprește-te! movila n-o deschide!
Să nu trezești iar sufletul flămând
De ceruri vii, sub glie și obide.