Culpeș ochiul ți se frânge
înțesând privirea-mi blândă,
leneș curg picuri de sânge
pe-o venă deja bolândă.

Ți-am deschis fereastă albă
lacrima ți-am șters cu palma
în proțap îți purtai jalba
răstignind clipe de-a valma.

Știu, ți-ai prins vântul în plete
și de glezne lanț de aur
vămile-ți par desuete
și te crezi al lumii faur.

Uiti că timpul este-acela
ce frânge în rai blesteme,
din lăstar rămâne trunchiul
scorburat de timp și vreme.

Într-o zi, te vei întoarce
să-ți alini doruri uitate
culpeș ochi lacrimi va toarce
să le-ntorci nu se mai poate.

Vei găsi lacăt la poartă
cruci de piatră-n cimitire
și-i păcat de-o tristă soartă
zămislită din iubire.

8-08-2017