frământ entuziastă în coca nopții stele
sa dospească în tihnă pâinea de lumină
dulci clipe de visare-s căutările mele
eu mi-am țesut credința pe o etamină.

gânduri mă frământă ca pe un aluat
să crească în mine pronia cerească
am avut în viață un destin minunat
sufletul a știut lumea s-o iubească.

voi lăsa în urmă roiuri de poeme
stoluri de vise să zboare peste munți
povești nețărmurite despre trăiri boeme
cu iubirea mea pentru îngeri și sfinți.

dar până la final mai e destulă vreme
să cuceresc cerul cu gânduri cuminți.