n-ai cum să mă fumezi fixând din ochi o scândură
nici para lui Rembrandt și nici mărul biblic
nu-s elemente depresive care să fluture existența în plimbarea de dimineață
uite că filologul, filosoful, istoricul, arheologul, poetul
au câte-un nume de stradă sau o statuie în centrul vechi al unui oraș
eu am un bilet câștigător în buzunarul drept
merg râzând prostit pe lângă o casă scoasă la vânzare
ating în fiecare zi vitrina de lux a unui magazin fițos
mă sprijin câteva secunde de un Volkswagen 2017
și privesc, da, fix așa cum spui și tu: la urbea care clocotește
și ce crezi?
mă dezlipesc de mine și aleg să fug și mai tare spre fericirea
care mă duce exact la Pub-ul lui Paddy
pentru că el e singurul prieten ce-mi zâmbește în fiecare zi
cu gura pân' la urechi, întrebând: „how are you? all is well?”
în timpul ăsta îmi umple un pint cu Guinness
apoi îmi povestește iar de Arthur și afacerea lui.
acum spune și tu dacă are vreun rost să păstrezi gândul ăla care te roade
ori e mai bine s-o tai hai-hui prin viața
care-ți joacă pe vârful degetelor
o sârbă drăcească de fericire?!