soarele bucuriei e ascuns după nori
tristețea sfredelește în profunzime
m-a părăsit extazul s-au destrămat fiori
n-am știu că boala e plină de cruzime.

plânsul mi-e aproape, lacrimi eliberează
sufletul și mintea de gânduri obtuze
liniștește inima care din greu oftează
se zbate să ridice zâmbetul pe buze.

chem Sfântul Duh în mine să-mi dea pace
energii sănătoase să-mi reverse în trup
tristețea s-o închidă sub zece capace
de marea deznădejde să pot să mă rup.


să nu mai apară gravă, nebună, vorace
bucurii să freamăte ca albinele-n stup.