Se-ntruchipează-n mine boala
și mă sugrum c-un laț de fum, capcană.
Ca o vulpe după găini, țăranul din mine
înstelatul, m-a lovit cu piatra sa sfântă
pe după arini, chiar mai jos de pricini.
Cum vulpea șireată știe-ntotdeauna ce-o va lovi,
la fel și eu aveam bolovanul gata dat de cap,
de dinainte, iar lațul de fum pe după gât.
- Bea un ceai și lasă-te de prostii, vulpe neghioabă,
găinile mele sunt nobile, o să le-nvăț să zboare,
iar tu vii să le mănânci ca o bestie-nfiorătoare.
Dacă aș mânca și eu întrebarea ta?
Ființă scârboasă cu bot prelung,
n-am de nins peste tine nici scrum de țigări,
necum acea ninsoare de după strângeri ca o recoltă.
Te-aș ologi-n bătaie dacă botul meu n-ar fi asemenea
de-ntrebător.
la muncă, necâine lătrător!