în fiecare dimineață
(cred că deja e dependență)
deschid fereastra să văd ce gândești
ce mai spui ce visezi și aș vrea...
dar pe pervaz frica mea
e un mâț fără ochi care plânge
îi dau cu pipeta lapte de gând
mă bucur ca prostul cum suge
uitând că el crește și crește
și într-o zi când voi vrea să-l arunc
mă va zgâria până la sânge
și tac
cum tac de o bună
nebună
bucată de vreme
exact ca acum
ascunzându-mă după vorbe...