|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Celui care se schimbă
￭ Orice clişeu inocent
￭ Blid de ciolane
￭ O țigănească
￭ Minută
￭ Şi totuşi… (azi, dup 4 mai/25 - Însemnare previzorie)
￭ Maria Nefeli, inima mea
￭ Balada refuzatului NA UN DA - în epură
￭ Acest vis uitat în zorile gândului
￭ Lascaux
￭ Vine primăvara...
￭ de-aș inversa cifrele vârstei, aș fi
￭ Poem pentru Toșa
￭ Seif în proscomidiar
￭ if there was a poem written for my own heart
￭ O clipă de intruziune
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cel mai singur om
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Friedrich Nietzsche [Friedrich_Nietzsche ]
2017-04-24
| |
Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea
Acum, când zilei
i se făcu lehamite de zi, și toate apele de dor
murmură-o nouă mângâiere,
și cerul chiar, prins într-o pânză de păianjen aurită,
grăiește oricărui ostenit: „acum dormi!” –
de ce nu dormi tu, inimă posacă,
de ce să fugi tu cu piciorul sângerând…
pe cine-aștepți cu patimă?
Traducere Simion Dănilă
 |
|
|
|
