|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Sunt bine aici
￭ +6 luni
￭ lumea după iubire
￭ Aprés l'amour
￭ aruncătoarea de cuțite
￭ despre viteză și încălțăminte ruptă
￭ Iarna venea pe atunci altfel, ca o mâță albastră
￭ mary anne
￭ Poveste de iarnă
￭ Poem felin în varianta păsărească
￭ Revenire din Occident
￭ Masă îmbelșugată fără efort
￭ matineul unei alei pustii
￭ Ziua în care mă chem pe mine
￭ La capătul anului
￭ Tiv de ianuarie 2026
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cel mai singur om
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Friedrich Nietzsche [Friedrich_Nietzsche ]
2017-04-24
| |
Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea
Acum, când zilei
i se făcu lehamite de zi, și toate apele de dor
murmură-o nouă mângâiere,
și cerul chiar, prins într-o pânză de păianjen aurită,
grăiește oricărui ostenit: „acum dormi!” –
de ce nu dormi tu, inimă posacă,
de ce să fugi tu cu piciorul sângerând…
pe cine-aștepți cu patimă?
Traducere Simion Dănilă
 |
|
|
|
