|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ când întunericul învață să scrie
￭ Delir 3
￭ Terminal lucidity
￭ dorul nu se vede cu ochii
￭ locuiesc într-un zgârie-nori
￭ Delir2
￭ singurul care poate închide un gol
￭ Autoscopie
￭ am plâns un schelet
￭ O scară cumplită
￭ Iarăși toamnă
￭ rădăcini, dor și izvor
￭ Antipsiholog
￭ Un copil si o carte
￭ poemul care s-a îndrăgostit de greșeală
￭ la ceai cu ted bundy
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cel mai singur om
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Friedrich Nietzsche [Friedrich_Nietzsche ]
2017-04-24
| |
Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea
Acum, când zilei
i se făcu lehamite de zi, și toate apele de dor
murmură-o nouă mângâiere,
și cerul chiar, prins într-o pânză de păianjen aurită,
grăiește oricărui ostenit: „acum dormi!” –
de ce nu dormi tu, inimă posacă,
de ce să fugi tu cu piciorul sângerând…
pe cine-aștepți cu patimă?
Traducere Simion Dănilă
 |
|
|
|
