Iubirea de dincolo

Te așteptam,
să apari de undeva,
să ne iubim.
Voiam,
dar nu te cunoșteam.
Ne-am cunoscut,
Dumnezeu
în cale mi-te-a scos
și totul,
pentru mine,
s-a întors pe dos.
Ai fi vrut și tu
să mă iubești,
dar n-ai vrut
să păcătuiești,
datorii de viață
îți stăteau în față,
care au trecut,
dar tot n-ai putut.
Fiindcă te iubeam,
atât de mult,
m-am rupt de toți,
am rămas singur cuc,
știind,
cât ții de mult la morți,
m-am pregătit și eu,
ca să mă duc.