în dimineți
când luna bosumflată
somnoroasă
se ascunde după munții
presărați cu măslini
aștept ca soarele să-și spele ochii
în ceața deasă rece

e atâta vânt
că mă face să-mi plâng de milă
în câmpul pustiu
cenușiu
doar vulturii survolează cerul
într-un dans al foamei
urmărind cu ochii9
urechile unui iepure ghinionist
e atâta liniște
că-mi vâjâie urechile-n pustiu
în așteptarea unei zile
ce-i așa departe...

(Consuegra, 22 Ianuarie 2017)