aromele de frig pictează geamul;
duminica mergeam în mal de viață
era de bine-n nimb de dimineață
biserica din noi serbându-și hramul.

e brumă în a ochilor fâneață;
vedeam pe-atunci cum înfrunzește ramul,
o bătrânețe-acum ne puse hamul
și dusă-i vremea ceea săltăreață.

copil, gândeam c-amarul e o floare
cu spini, dar tot pe-atâta de frumoasă;
pe unde-i astăzi vorba asta oare...

răgaz, iubito, timpul nu îmi lasă...
pruncia mea la piept de mamă doare,
înrobitoarea curgere m-apasă.