Mă întorc uneori în somn
la tufele de liliac
le adulmec ascunzișurile, frunzele reci,
florile lipsă, pe acolo ne jucam
eu frații mei, maria vasilievna și ivan lvovici
umbrele ne făceau cu ochiul din nucul de alături
el ni se alătura în naivitatea albastrului urmărit
printre ochii desișului, exista în cioburile
cu care ne făuream joaca,
ne pândea de la ferestrele castelului
mie una îmi mai făcea semne de departe, îl vedeam
pe unde drumul
se lățea spre orizont, peste coama dealului.