trăiesc umilă într-o lume nebună
prea plină de crime și de tragedii.
uneori aș vrea să mă ascund pe lună
ori într-un nai să ascult melodii.

în linistea mea mai cântă pianul
iubesc creații sublime absolute,
mă încurajez să îmi crească elanul
pentru lucidități circumvolute.

astfel trăiesc între demoni și îngeri
nu pot să fac nimic să schimb ceva
din ce detest printre atâtea plângeri
când moartea se înfruptă undeva.

câte puțin învăț să mor și eu
mă răscolesc nesfârșite mirări.
scriu la cartea amăgirilor mereu
în vaste clarități relatez întâmplări.