ci nu-mi e voia cât îmi necazul
de-a ști că timpu-i numai înainte
e lucru mort aducerea aminte
și clipa cea de azi e de tot hazul.
de fac în mine-n vreme-așezăminte
în trenul vieții nu îi schimb macazul
și-n zi tot doarme ce-i în noapte treazul
în înserări aprins cum ard cuvinte.
iar dezbrăcat de tine, umblu sferic
la demiurg să îi mai dau o roată
în spectru de simțire lin, eteric.
divin lichid, beție beau pe toată,
mănânc felii din fadul întuneric
că-i mult de mers în morbul de prin zloată