poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-05-31 | |
Où sont les neiges d'antan
povestea de iarnă cu zăpada erotică s-a ofilit filele galbene se degradează și reintră în ecosistem cuvintele se redefinesc în era de reconstruire a biodiversității Ileana Cosânzeana nu-și mai ocupă timpul prinzând flori în cosițe educația ecologică nu-i permite risipiri orgolioase conduce un ONG cu buget filosofic unde tinerii învață cursul firesc al râului democratic în planul global în timpul liber induce starea de avansată fericire prin exerciții de hatha yoga noaptea are rol de spirit supervizor pe saituri de socializare facilitând înțelegerea spirituală a sinecticii Făt-Frumos va susține curând licența în inginerie cibernetică acum configurează metoda de protecție la coroziune prin starea lacrimodependentă creează planșee cu nervuri din beton armat pentru ca afectivitatea să nu mai urce spre cer generând ploi sentimentale ci să curgă direct în pământ pentru afânare în vederea noilor culturi de soia Păcală conduce o multinațională de poli polistiren polipropilen poliester ultima sa mare lovitură întrece măsura tuturor cuvintelor de iubire pentru semenii săi din poporul umil după ce le-a oferit șansa de a se îndatora instituțiilor financiare penru placarea suprafețelor triste și etajate își completează bugetul auster cu fonduri europene dezbrăcând suprafețele de polistiren de ieri pentru a le înlocui cu cele de azi contribuind astfel la omogenizarea iubirii dintre Ileana și Făt Păcală aduce mari prejudicii ecosistemului Ileana duce o luptă acerbă împotriva lui prin greve interminabile și Făt se îndrăgostește iremediabil de Ileana pentru bărbăția sa mutându-și corturile împreună pe aleea Verdelui Viu chiar în ziua de Valentine Day în clădirea mea grinzile nu sunt îmbinate cu bara de contravântuire așa că locuiesc în propria pustietate eu și pământul meu negru mustind de apa zăpezii tocmai topite cu un cer supărat învelindu-mi și ultima speranță în ceață îmi duc vițelul pe brațe știu că va fi sacrificat și asta mă ucide poetic din inima lui spre inima mea o dâră de sânge se prelinge voioasă lunec liniștit în întuneric fără să știu că era o iarnă grea și geroasă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate