poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-04-06 | |
la o adică
au fost și clipe de vis îți scriam bilețele încercând să-ți explic ceva-ul acela pe care te prefăceai că nu-l înțelegi după ce ne împăcam îți citeam povești de iubire până la cinci dimineața și în fiecare din ele aveam impresia că sunt eu acel personaj care suferă de fapt suferința ghimpele ăla din inimă mi se părea acceptabilă atât timp cât săruturile tale îmi încălzeau diminețile pesemne aveam o imaginație mult prea bogată mai tot timpul te vedeam în mijlocul unei perdele de maci eram atât de copil încât și valurile care ne amestecau printre scoici mi se păreau super tu aveai un fel al tău de a spune și totul dar absolut totul inclusiv acele meduze pe care le numeai urzicătoarele încremeneau pentru o clipă atunci ochii tăi verzi străluceau ca mărgelele îți strângeai pumnii atât de tare încât să înțeleg că ceva nu este în ordine iar urletul tău dezlănțuit mi se părea un cântec de lebădă ori al vreunui pescăruș aș fi putut să nu te iubesc? te priveam cum înotai printre valuri cum trupul tău nud se amesteca cu nisipul la o adică și asta putea să creeze o stare de confort când dormeam cu orele unul în brațele celuilalt pe nisipul fierbinte de iulie ca să imortalizăm totul desenam cu creionul pe scoici bărcuțe cu pânze cine reușea cel mai bine primea un sărut alteori mâzgăleam inimioare însângerate/ într-un colț inițialele noastre & love pentru care primeam pupiciul tău cu buzele strânse eram fericiți? mă iubeai? oare ce simțeai pentru mine când te strângeam în brațe când trupul tău se topea sub avalanșa nesfârșitele mele săruturi plus cuvintele pe care ți le rosteam la ureche te priveam cum tremurai sub unduirea lină a suspinelor cum o simplă atingere producea în trupul tău emoții dintre cele mai puternice te duceam aproape fără cunoștință pe brațe până în dormitor apoi deșteptându-ne ne iubeam până la primul cânt al cocoșilor de unde să știu că peste un timp te vei pierde într-un foc fără de întoarcere te priveam cu ochii deschiși și credeam atunci că asta e totul și da! te iubeam
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate