la focul insomniei fierb visarea
tu dormi, de vorba lumii ești uitată
de verbul meu pe-atâta de pătată,
de suflete se face iar vărsare

iubirea ni-i c-un deget arătată,
pe sub a norilor firești valsarea
pe inimă îți simt iar apăsarea
și moartea din o dragoste-i gătată

ci tai felii tăcerea cea de noapte
pe frunți de liniște în bezne pusă
și te trezesc bând sânul tău cu lapte

pe gură sărutarea e depusă
ci te ating pe trup cu palme coapte
eternic în singurătate-apusă