sunt obosit
mă doare-un dor ce nu-l pot înțelege
și chiar de încă nimic nu s-a sfârșit
în mine-ncepe o nouă lume - o nouă lege

cuvintele le simt se sting ușor
în mintea-mi obosită ruptă parcă
din lumea viselor ce dor
din cei ce la fiice pas mă-ncearcă

nu tac în fața lor nici voi tăcea vre-odată
tu mănăstire ce cândva mai primit
alungă dorul greu și azi mă iartă
căci trupul botezat în tine te-a mințit

albaștri precum cerul ți-s pereții
dar eu în moartea mea te văd cețoasă
cânta-te-vor și barzii și poeții
citindu-i mă voi simți din nou acasă

deși se pare-n jur că totu-i terminat
că trupul meu de lit pare c-a murit
sufletu-mi în viață porni-va împăcat
căci orice început își are și-un sfârșit

(Consuegra, 27 Decembrie 2015)