Cum pot ajunge în inima ta informatizată
când sufletul meu funcționează cu lemne?
Îngerii pe care i-am chemat în ajutor
au coborât pe cărările uscate ale melcilor cu pași de vată
și-au suflecat pantalonii și au lăsat aripile la cuier
după ce i-am chemat cu lumânarea noduroasă și albă
pe care am scurs licoarea magică.
Cocoșul alb și-a lăsat zălog sângele pe ochii de șerpi
fumul din părul de capră a sărutat fulgii de cucuvea
să facă un toiag pentru lovit cerul.
De sub colțul covorului un plic neexpediat mă ceartă
clipind șiret cu timbrele dezlipite
îngerii privesc la el ca la un apus deghizat în răsărit
Neputința îmbracă îngerii care fac aripi la mine
eu voi aprinde lumânarea bătrână
la ambele capetele și fie ce-o fi.