poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-09 | | Înscris în bibliotecă de ovidiu cristian dinica
"Cât trăiești, bei"
(Kayyâm) Kayyâm, în dimineațile de vară ajunge să ai o petală în gură, lumina grădinilor ne îmbată mai tare decât vinul tău pe care noi nu-l vom bea. După ține, am băut în alte bodegi. Ne era gâtlejul plin de purpura vinurile noastre occidentale, o, bunul meu prieten, persan melodios. Dar dulcea-ți copilărie de filozof e-ntr-adevăr un dar fără preț. Ai păstrat lumea printre neguri și depărtări siderale. Ai izbutit să irizezi de primordiale curiozități umbra vieții. Acolo unde totul nu era decât o deznădăjduită certitudine, ai pus întrebări, ai propus soluții și totul apoi s-a-ncheiat. Și când nu asprimea făpturii lui Dumnezeu tăinuită ție cu pietate ci carnea ta ostenită te înviora, din acea nemulțumire obscură și slabă se năștea grația unui ritm. din călătoria umană ai eludat astfel premizele fatale, încredințat că nu le cunoști și crezând că trebuie să le cauți. Și aceasta era vinul cel bun, Kayyam. Binevoitor cu ține zeul îți oferă această băutură de-amăgiri era norocul și cântecul tău. Și cupa ți-o închinai trandafirilor de pe surâzătorul tău mormânt fără să bănuiești, o temerarule, că viața ta și era un cimitir înflorit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate