sub taină de tăceri ce-oglindă locul
tu zaci în mine, tot neînțeleasă
îmi ții suflarea-n liniște aleasă,
în călimară ielele-și fac jocul

era-n visarea mea o pâclă deasă
ce-mi negura la rădăcină tocul
de mă jucam cu apa și cu focul
tezaure în mine de își lasă

cumplit cădea în tine rece ploaie
și-o marmură pe-obrazul tău cădea
erau de noi doar plângeri în odaie

un gând ades Lumină ne dădea
purtând pe-al nostru dumnezeu în straie
gândind că dar-ar Dumnezeu să dea