fiecare dintre noi
înfrunzim câte doi
bețele de mâncare amare
prin care trecem
încercări de îndoință
eu am rămas cam viermănos
că n-am vrut să dau un os
și acum îmi cedez structura
doar carnea în urmă a rămas
de arhanghel cutezător
nu îmi mai sună trâmbița
și când vor mișuna pe pământ
urmașii mei
eu voi fi particulă de nor
noul semn e crucea ce doare
dar am învățat să-i pun coronițe de floare
și tot ce e acum cerință
e să nu mai pomenesc de neființă
sunt un măr