Se lasă soarele la vale
Uitând celestul rol
ÃŽn suflet curg lacrimi de jale
E ceea ce lăsăm obol.
Se răvășesc stele pe cer
Uitând de rânduiala dreaptă
Mi-a mai rămas puțin mister
Din ce am mai trăit odată.
Se tot prăvale luna peste cer
Uitând că e tot însemnată
Simt încă gândul cel himer
Cum încă îmi dă roată.
Prea des ne retrăim destinul
La loteria cea rusesască
Pe-alocuri e adăpostit delirul
Sub haina clasic, omenească.
Prea des mă tot armonizez
Cu astrele neînțelese
Sun clipe când agonizez
Cuprins de visele alese.
Prea des e desul de sub noi
Și des e ceea ce e sus
Mai caut clipa de apoi
Dar suflet și destin par la apus...