Mi-ai condamnat iluziile la moarte,
Se-tinde-atâta vrajba între noi,
Nici iarna nu mai vrea sa le îngroape,
E maltratata de prea multe ploi.

Zac părăsite-n galbene sicrie,
Emana iz de mucegai și lut,
Le-ai sugrumat în umbra timpurie
A timpului, de când te-am cunoscut.

Sa le mai plâng sau sa le dau uitării,
Sa te alung sau sa te țin aproape?
Se-aprind scântei în adâncimea firii,
Dar eu le sting, în fiecare noapte.