miliarde și miliarde de oameni
au plâns măcar o dată în viață
sau n-au existat deloc
posibil să nu fi existat deloc
dar chiar și așa
nu se știe cum
au deprins rapid și ei
arta plânsului tăcut

o omenire nevăzută
o transparență tânguitoare
un câine fără stăpân
la poarta marelui ger

voi existați sau nu-
cred că același lucru
pot spune
și despre mine

dacă aș fi existat
ar fi rămas măcar o bănuială
o boare precum respirația de taină
a cuvintelor încă nerostite
de marii noștrii înaintași
într-ale inexistenței

sunt poate doar un tic-tac
mai mult intuit decât auzit
al unui orologiu îndepărtat
pe care inima ta îl recompune
cu propriile sistole și diastole
pentru a umple un gol jenant
de tăcere

chiar dacă nu sunteți
să nu păstrați doar pentru voi
această descoperire-
nu vă mai temeți
să afirmați aceasta în public
ori de câte ori este nevoie

zilnic
din oră în oră
din minut în minut
din secundă în secundă

puterea noastră
a celor inexistenți
stă în această neputință
de-a crede că existăm

pax vobiscum!
cu adevărat nu suntem-
nu-i credeți pe cei foarte convinși
că există