poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-23 | |
sa continui o poveste
spusa nu demult,in timp sunt doi tineri sus pe creste suntem noi si ne iubim sunt pe lume multe fete dar ca ea n-am intalnit e ceva ce al ei este dragostea ce ne-a unit multe nopti suspin in soapte necajit si oropsit o stiam mult prea departe dar acuma a venit inca stau si scriu in noapte lucruri spuse si stiute fetei cea prea mult iubite bunul Dumnezeu ma stie cand gresesc,fac lucruri bune dar poate ea nu stie cat de draga imi e pe lume si daca tot ce-am scris nu e asa si daca tot se va schimba si daca va pleca departe am scris cuvintele desarte si totusi nu va fi asa va fi asa cum acum este caci mi-a promis trezind speranta cum nimeni si nimic trezeste sunt versuri albe rime moarte ce mult exprima cu blandete si-i spun mereu ce draga-mi este sunt lucruri demne de iubit sunt lucruri spuse-n infinit sunt llucrurile ce m-alina si toate spuse-ntr-o lumina lumina calda ca-nconjoara cei doi copii intr-o zi de vara si sunt ei doi ca-ntr-o poveste cum blanda-n noapte imi rasare mereu,un inceput e greu patrund prea multe-n gandul meu si rimele nu-mi ies mereu ce scriu,doar eu apreciez si multe nopti eu m-am gandit sa vina repede-napoi in gand eu parca am vorbit si-acum suntem noi doi si-ncerc ceva ce-i greu s-o tin mult timp langa mine sa nu existe un alt el nu caut ajutor in nimeni si numai luna stie cum noptile-mi pirdeam gandindu-ma la tine dar gandu-mi rataceam si cautam iesiri sa pot fugi spre crizanteme dar la o poarta a iubirii eram orpit de zeci dileme si ma gandeam ce-i de facut tu nu erai si-mi era greu stateam in pat,intins,tacut si parca nu eram eu imi vin in minte multe clipe ca visele ce-s parca platini cu multe ganduri despletite pedeapsa mea a multor patimi nu-mi place sa fiu singur mergand pa strada plictisit cum vantul le da ritmul copacilor ce-au inverzit cum pixul litere-nconvoaie cu rime murdaresc o foaie si totusi nimeni nu e singur o rima buna si sunt sigur o poezie abstracta portret fixat in rama dar inca stau si ma gandesc la fata ce mult o doresc marturisind un lucru ca tine mult la mine increderea imi este trupul iar trupul langa tine ceva spiritual al tau un suflet plin de mandrie ce pentru mine porti mereu iubire ! am scris o poezie ce va-nsemna o cheie o cheie ce deschide o poarta catre tine si parca aud in departare o coarda lin de harpa ce leaga prea fermecatoare doar intre noi dragoste oarba tu imi esti aproape si cum e doar o noapte si aia trece greu tu daca esti departe eu te astept mereu cunosc o prea frumoasa fata povestea spune:am cunoscut va fi cu mine o viata intreaga si daca nu 'mi va fi in gand pacat ca nu a fost asa cum m-am gandit pentru Livia ,te-am iubit mult mai tii minte???
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate