Avea pe cap umbre de vise gri,
pe frunte creionate-i stau felii
de flori și realism și tot felul de fire:
blonde-cenușii;
Iar ea
sârguincios pe toate le umplea,
scriindu-le
cu apă.
Cum așa?
Păi își scalpa mereu cronica printre,
în și între, dedesupt și pe pupitre,
iubita mea Ida;
se scălda
de-alungul lungilor trei puncte,
apa ricoșa
printre cuvinte,
printre
semne pe lemne scrijelite,
învia.
Voia să-nvețe pe de rost ceva,
VIAȚA,
credea.
Și știți cum e,
să-ți tatuezi
micul dejun pe gât
nu-nseamna că mănânci.
Degeaba reușea.