îmi port raiul și iadul cu mine oriunde mă duc
ca orice om al acestui veac schizofren
e sâmbăta Cuvântului mort ce "din morți
cu moartea pe moarte călcând celor din
mormânturi viață dăruindu-le"
oare să aibă cine plânge bezmeticile zbateri
zădarnice a celor ce foim pe pământ

în hala de carne miei jupuiți
c-un petec de blăniță pe botișorul
care-a gustat doar din mugurul ierbii
stau spânzurați în cârlige și-așteaptă
să fie vânduți la kilogram la jumătăți la bucată
și hala e plină de oameni de colo colo
umbând ca amețiți vorbind și vorbind
cuvintele lor se ciocnesc și se sparg
ajungându-mi în urechi gălăgie

mă oprește un gând
cum e hala așa și întregul pământ
sămânța semănată de El să-ncolțească
lan să se facă furnici sinucigașe o strângem
o măcinăm și o facem pască și cozonac pentru pântece
îmi vine să strig
oameni buni care din voi azi s-ar mai lăsa omorât
întru credința-n Cuvânt dar știu răspunsul mulțimii
la balamuc cu ăsta la balamuc și tac

ajuns la tejghea sunt întrebat
pe care îl vreți pe ăsta
din moarte ochii mielului
fără pleoape dureros mă privesc
de vârful limbii strivită-ntre dinți
atârnă o picătură de sânge-nchegat ca o lacrimă
cu riscul de-o crede ce vrea zic
a nu credeam c-aveți pește
plec în urmă râsetele vorbele sunt puzderii

și totuși nimic nu mă deosebește de ei
în congelator mai am de anul trecut o pulpă de miel...