cineva mă strigă pe nume mă prefac că nu aud,
și cu genunchii tremurători îmi aștept sentința.
pielea ta alunecă printre degete. lumina soarelui mă sperie
știu că florile de cireș ascund corbii
sunt un iepure. ogarii îmi miros urma, se apropie.
scrumez compulsiv.

gratii mici și primitoare în toate ferestrele
felinarele se învârt, scurtcircuitează cerul
(această întindere de smoală)
mă gândesc la picioarele femeilor tale
cum nu dor și-s albe ca norii. doar
ele nu-s balerinele pietrelor

alerg cu ogarii aproape colții lor îmi ating umbra
alerg până nu mai pot să pronunț f r i c ă
și orașul se strânge ca o bucată de plastilină. mă închide înăuntru

otravă otravă
picură-mi în piept și adulmecă-mă
tu câinele care va mușca primul
până la inimă
și dincolo.