te îndrepți spre curioșenie cum ai măsura în secunde o clipă
destupată la gură verși vorbe în mine
îmi injectezi în venele gândului bârfă
cuvioșenia ta e naivă nu-l cunoaște pe Dumnezeu
când te rogi lepezi pe unde apuci rugăciunea, tot eu
trebuie să o duc la Dumnezeu
opt din martie se apropie cu pași de elefant
dar îmi vine să scriu numai erezii despre tine
de n-aș purta-o pe mama în fiecare zi pe retine

pe mama am cunoscut-o la spital, la maternitate
era bolnavă de mine
mă ținea în brațe și plângea
de ce plângi mamă ca la o moarte și acum
îngeri mulți voi strânge oștire
să port război cu lacrimile tale
fără-a ta știre
să le transform în opt din martie-n petale