Izgonire

Privește adânc in ochii mei opaci,
Tu,umbră străluce-a iubirii piedute,
Caci viața cu moartea nu poți să o-mpaci
Și timpul se scurge prin clipe avute.


Întoarce-te-n lumea ta tristă
Și ia cu tine și-a mea agonie;
Salvare din acest gol al vieții nu există,
Căci totul a fost o dulce utopie.