m-am îmbrăcat în negru. port doliul iubirii pe care o să o nască
pântecul sterp și umflat al pisicii.
m-am îmbrăcat frumos ca la o înmormântare
zâmbesc din cand în când, am auzit că-i semn de normalitate
în timp ce
pisica plimbă burta imensă în fața mea
și se sperie dacă vreau să o mângâi

zâmbesc și mai tare
îmi amintesc de o glumă în care se făcea că un bărbat
îmi îmblânzea părul

a fost cutremur.
pe stradă toți copacii cheliți s-au aplecat în semn de respect
pentru năluca din mine care plânge

zâmbesc și mai tare
pisicii îi e frică de zâmbetul meu peste care curg valuri
acasă întunericul mă inundă

mai stai, doar mai stai cat să te țin lângă ureche
să pară că inima ta îmi vibrează-n timpan
că nu sunt o păpușă de cârpă cu ochi șterși
și baterii consumate.