"sunt ca un copil singur care plânge" mi-a zis dumnezeu
cei cincizeci de chinezi care stăteau în spatele meu s-au mirat
"lumea nu mă înțelege așa cum sunt" cred că a mai zis
nu auzisem bine chinezii mă îmbrânciseră
am dat drumul la piranha din buzunar și au mâncat câțiva
restul chinezilor fugeau mirându-se pe străduțele înguste
"unde rămăsesem" m-a întrebat dumnezeu începuse să plouă



(Când am noroc și Dumnezeu nu se plânge la mine, mă plimb pe malul Senei sau stau la terasă și beau cafea.)