și iar sunt ud de lacrimile mamei
trezită într-un prea târziu devreme
aproape că de umbra ei se teme
umbrită în cotloanele maramei

în veac plătește grelele blesteme
Luntrașu-și pregătește vârful ramei
eu o cinstesc bând vin în miezul cramei
și înjurând de-ajung la anateme

mămico, pregătită-ți este Luntrea
și în zadar te tot implor: Mai stai!
tu tot încet te treci trecându-ți Puntea

mai este timp în clipe pentru Rai
îți spăl picioarele și-ți mângâi fruntea
mă rog cât mai târziu să-ți spun: Erai