cu băieții la o bere conceptele iau forma bulelor de pe marginea halbei
se măresc apoi dispar suflate de un copil
ca într-o fotografie developată în timp ce ușa se deschide din greșeală
vezi adevărul doar o secundă și hârtia se înnegrește

dacă o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient
pe acolo pot intra trăgând albastrul cerului în fire

vei spune că suntem un apendice al absurdului
precum un poem perfect rupt în bucăți și mestecat în graal
dar hârtia poate redeveni pom
un pom cântând din rădăcini în urechile nopții de cheratină
știu / moartea dă dependență
trebuie să atingi măcar o dată coarnele taurului din Pamplona
numai așa poți avea acces la extazul pe care în această realitate îl ratezi
oricât l-ai pândi te prinde cu garda jos

și dacă nimic din astea nu s-ar întâmpla
și dacă gura ar ține locul inimii
tot nu aș întreba „ ce-ai face Doamne fără mine”
aș ieși cu capul înainte din dragostea asta prin oamenii-oglinzi
până am rămâne doar noi doi
un lotru
și Tenzing Norgay