poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-18 | |
construirea unui zid de jur împrejurul unei fântâni
nu presupune nici clei, nici granit ci o teamã de nepãtruns și o pãrãsire sub frig sau curata nebunie a unei credințe alegerea ne aparține întrucâtva doar în mãsura în care ne aparține și despãrțirea de ea nu hai sã distrugem totul în explozii pe rând sã ne aprindem fitilele uitãrii și sã despicãm pielea lepãdând straiele ce ne strâng laolaltã în explozii solare și miliarde de roci semințe de viațã sau poate nu roci ci doar cãrãmizi într-o fântânã mai mare imaginarã cu zâmbetul unui strãin ce știe cã moare nu te poți înveli, te mai miri de ce sunt posomorât nu mã simți când arunci lopeți de pãmânt, mamã, tatã de ce nu mã învelești cu pântecul tãu flãmând cum de mã lași sã-mi dau suflul pentru idealuri serbide și înscrisuri lasã-ți armele pe un câmp plin de sânge și fum de pușcã în nori ce întunecã straniu cât de aproape sunt de buzele tale, le simt fremãtând peste pleoapele mele nu știu nu mai știu ce cale sã iau suntem regine și regi peste un regat de nimic cu mantiile noastre falnice de praf, droguri și amaruri umblãm falnici, cu picioarele goale lovind cartușe, țigãri strivite universuri înșirate în rãsucirea clipei o scenã pe care nimic nu se-ntâmplã chircit și mãrunt, dã-mi drumul, dã-mi cât teama nu-și aratã gheara, cine naiba își mai amintește de eroii celui mai glorios mãcel și ce ar fi fost de am fi zis nu la început (nu poți sã zici nu alegerii) (o, ba da, te rog, chiar poți ridicând zidul cât mai înalt, precum turnuri sau gurile de tunuri, cui îi mai pasã de o sã mai supraviețuim atâta timp cât explodãm înalt luând cerul cu noi, curajul în asta constã) vino, dragostea mea, nu-ți fie teamã încurândvomuita (puppets with lingering ropes tided on their wrist and ankles moved by mad puppetteers paper and ink, poison to my burning wings let me fly I am a demon of light and be afraid cause I don't hold anything inside) distruge zidul fântânii, rupe-l ca pe o gurã mutã lasã praful și pietrele sã curgã, sã umple acest gol de iubire, când ne-am pierdut balansul, am sãpat urechile noastre în oasele tale ca sã-ți simțim sângele, îmbãindu-ne, botezându-ne și sã putem în cele din urmã în cea mai adâncã și liniște pace, acceptându-ne singurãtatea sã te uitãm (știi bine cã doar așa putem întradevãr sã murim)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate