| + Steaua Polară | Ioan-Mircea Popovici [18.Jul.14 06:22] |
| de-ar fi să-mi aduc aminte miezul de nucă l-aș potrivi undeva unde glasul Poetului se aude "suntem regine și regi peste un regat de nimic cu mantiile noastre falnice de praf, droguri și amaruri umblăm falnici, cu picioarele goale lovind cartușe, țigări strivite universuri înșirate în răsucirea clipei o scenă pe care nimic nu se-ntâmplă chircit și mărunt, dă-mi drumul, dă-mi cât teama nu-și arată gheara, cine naiba își mai amintește de eroii celui mai glorios măcel și ce ar fi fost de am fi zis nu la început" prevăd de acum Steaua Polară și-un pumn de scoici | |
| = . | Petru Teodor [18.Jul.14 18:09] |
| nu stea polară, Yannelis. ci piatra P. rămâi alături de mine, constant în ciuda absențelor mele. cum sunt pe alocuri în tărâmul acestei poezii. sau în tărâmul acestei vieți (agonice, ori ba). mulțumesc de parte poetică remarcată. pentru mine contează. (pt) | |
| = complementar zic (cel mai nou Prieten) | Ioan-Mircea Popovici [20.Jul.14 18:57] |
| despre Piatra Prieteniei vorbește pericopa de azi complementar zic când eram copil mama mă alinta cu numele "Petre" tata-mi spunea Mircea sau "Ghiorghiță" cu Ghi, nu cu Ghe acum după ce-am crescut văd că numele prietenilor mei au radăcini în numele de alint din copilărie piatra (P) am găsit-o la fântana cu cumpăna la răscrucea dintre lanul de secară lanul de rapiță și cel de floarea soarelui unde de trei luni sunt prieten cu un câine sălbatec zilele astea sper să urce-n mașina mea să-l duc la cel mai nou Prieten | |