I

Pe vremea cînd nu te aveam
Iubeam Natura așa cum pe Cristos îl iubește liniștitul călugăr...
Iar acum iubesc Natura
Ca un călugăr liniștit pe Fecioara Maria,
Cu religiozitate, în felul meu, ca și înainte,
Dar cumva mai emoționat, mai apropiat.
Văd mai bine și rîurile cînd merg împreună cu tine
Pe cîmpuri pînă la malul rîurilor;
Întins alături de tine privind spre nori
Îi văd mai bine...
Tu nu mi-ai luat Natura...
Tu nu mi-ai schimbat Natura...
Tu ai adus Natura aproape de mine,
Fiindcă tu exiști o văd și pe ea mai bine, însă aceeași,
Fiindcă tu mă iubești, o iubesc în același fel, dar mai mult,
Fiindcă tu mă alegi pe mine pentru a te avea și a te iubi,
Ochii mei au fixat-o mai îndelung întîrziind
Asupra tuturor lucrurilor.

Nu regret ceea ce am fost altădată
Fiindcă mai sunt și acum tot așa.
Regret doar că altădată nu te iubeam.

IV

Mai nou, mă trezesc zi de zi plin de bucurie și de mîhnire.
Altădată mă trezeam fără nici un fel de senzații; mă trezeam.
Sunt și bucuros și mîhnit fiindcă pierd ceea ce visez
Și pentru că pot sta în acea realitate unde se află cele visate de mine.
Nu știu ce-i de făcut cu senzațiile mele,
Nu știu ce ar trebui să fiu singur doar cu mine însumi.
Aș vrea ca ea să-mi spună ceva ca să mă trezesc din nou.
Cel care iubește diferă de cel care este de obicei.
E aceeași persoană fără nimeni.

VI

Neștiind cum să adorm, mi-am petrecut toată nopatea cu viziunea chipului ei lipsit de spațiu
Și de fiecare dată văzînd-o altumva decît ceea ce găsesc eu la ea.
Îmi structurez gîndurile amintindu-mi cum mi se arată atunci cînd îmi vorbește,
Iar în fiecare gînd ea se modifică armonizîndu-se cu propria ei asemănare.
A iubi înseamnă a gîndi.
Și iată că eu aproape uit să mai simt prin faptul că mă gîndesc la ea.
Nu știu bine ce vreau, inclusiv de la ea, deși numai la ea mă gîndesc.
Sunt cuprins de o enormă neatenție și foarte animată.
Atunci cînd doresc să o întîlnesc,
Aproape că prefer să n-o întîlnesc,
Pentru a nu fi nevoit mai apoi să o părăsesc.
Și prefer să mă gîndesc la ea, fiindcă de ea așa cum este mi-e oarecum teamă.
Nu știu bine ce vreau, nici nu vreau să știu ce anume vreau.
Vreau doar să mă gîndesc la ea.
Nu-i cer altceva numănui, nici măcar ei, decît să pot să gîndesc.