Prizonier cutiei de chibrituri,
Meșterită-n colțuri și în dungi,
Aruncată înspre nori cu lifturi,
Dorul greu nu poți să ți-l alungi…

S-a înfipt în piept ca o căpușă
Și se umflă sîngele-ți sorbind –
Satu-i azi o casă fără ușă
Unde intri - și suspini ieșind…

Amintirile-n frînturi te ard,
Dar să țipi ai fi ca inamicul
Și nu poți juca pe bulevard,
Ca-n Poiana-cu-Alunii, Icul…

Nu mai știi cum începeai Purcica,
Renumindu-ți bățul de alun,
Ai uitat cum te-alegeau la Țurca,
Cu ”ciomag, toiag ori bîtă-de-nebun”…

Oare pe la blocuri n-ai putea,
Cînd coboară liftul ori te suie,
Pitulici să joci ori Baba-oarba,
Ca pe vremi la Fagu-cu-cuie ?!?

Treci ca în pustiu pe bulevarde
Și reproșurile urcă în statui,
Biciuindu-te ca fulgerul ce arde,
Fiindcă simți că ești al nimănui…

Ferecat în sticlă și betoane,
Tot asculți, în vis, cum latră cîinii,
Cînd omătu-i greu; de ger și foame
Urlă lupii noaptea-n Piscu-Stînii…

Știi și-acum cuvinte ne-nțelese,
Care-ți sună straniu, ca-n delir,
Ca și-atunci cînd Mama te dusese
Să-ți alunge chinul baba lui Ispir…

Satu-i astăzi lacră cu icoane
Sîngerîndu-ți viața ca o rană,
Cînd zadarnic cauți, din balcoane,
Chipul blînd și luminos de Mamă…

Chiar și astăzi ți-amintești cum fuse
Prima oară cînd te-ai dus la Clacă
Și-așteptași să toarcă două fuse
Leana, ca s-o poți lua la Joacă…

Sfredel e în inimă fluierul
Care hora ți-o frîngea rapid
Și amare ți-apăreau ca fierul
Boabele-ndulcite dintr-un Blid…

Vatră-aprinsă-n suflet fără jar,
Unde nimeni nu mai coace Turtă,
Satu-i Tindă fără de Coldar,
Cu bătrîna scară a casei ruptă…

Ce înseamnă astăzi Nostalgie ?
Cînd furtună-ți tremură prin vene
Și presimți că Dorul te sfîșie,
De-alinare negăsindu-și vreme…

Plîng amar Icoanele Veciei,
Sfînta mînă vie-a Mamei nu-i;
Toate luat-au căile Pustiei
Și sînt astăzi ale Nimănui…

Rezistat-au Bunii prin milenii,
Rezemați de Satu-ntăritură;
Azi avem doar Nume și Vedenii,
Iar Ciulinii rîd în Bătătură…

Satu-i azi o Casă-fără-ușă,
Zdrențuită-n amintiri fugare
Care ard, ca jarul în cenușă,
Din adînc, dar nu știi ce te doare…

28 februarie 1983