Nu are rost, să fie mîne,
Nu are rost, să fie azi.
Dacă dragostea din tine,
Seamănă cu spinii de pe brazi.

Nu știu, ce să fac, pîn dimineață,
La ce să mă gîndesc pînă în zori.
Cînd lacrimele curg, șiroi pe față,
Și ochii îs ingrelați, ca nourii de ploi.

Nu-mi trece acum nimic prin minte,
Nu pot să mă opresc, la ultimul meu pas.
Nu pot să zic, inima ta ce simnte,
Dar cuvinte de dor, nu au mai rămas.

Acuma stau și meditez,
De ce ai spus aceste lucruri.
Oare chiar nu poți să crezi?
Că te iubesc pe tine pururi.

Nu am cuvinte, nu am ce zice,
Dar văd că tu te-ndepărtezi.
De două inimi alipite,
De doua suflete pe veci...